Sibiu 2006

Prima Conferinţă Naţională de Neurologie, Psihiatrie Developmentală şi Recuperare

Temele conferinţei: Tulburările de conduită din perspectiva developmentală. Prematuritatea-factor de risc. Diagnostic şi tratament precoce. Tratamentul sechelelor.

Conceptul de sine la copil

Sinele constă din gânduri şi sentimente, dorinţe şi intenţii, care determină cine suntem, (în) ce credem, ce putem sau ce nu putem, pe scurt tot ceea ce ne face să fim unici.

• Eu pot asta / Eu asta nu pot
• Acuma e rândul meu / Mie nu îmi vine niciodată rândul
• Eu sunt deja tare, mare etc. / Ceilalţi sunt mai tari, mai mari etc.
• Data viitoare va fi mai bine / Eu nu voi putea niciodată
• Mă joc cu copilul acesta / Nimeni nu se joaca cu mine

Copilăria timpurie (0-2 ani)

Un bun sentiment al valorii de sine apare atunci când sugarul se simte ocrotit, atunci când e sătul, când nu se simte singur, când mama se ocupă de el constant şi adecvat. Între lunile 21 şi 24 are loc în viata copilului un eveniment important în dezvoltarea conceptului de sine: copii ştiu că se vad pe ei înşişi atunci când se privesc în oglindă.

Copilul mic şi copilul preşcolar (2,5-5 ani)

• Posedă deja o imagine de sine diferenţiată, dar de cele mai multe ori puţin realistă
• Copilul este în stare să se subordoneze unei clase
• Ei încearcă să provoace reacţii pozitive prin ceea ce fac
• Sunt încă foarte dependenţi de persoanele care îi îngrijesc

Prin independenţa interioară şi externă dobândită de copiii acestei vârste, se dezvoltă şi se întăreşte în continuare imaginea de sine a copilului.

Copii preşcolari şi şcolari (5-8 ani)

• Copiii ştiu că sunt estimaţi
• Capacităţile proprii determină tot mai mult imaginea de sine
• Copiii şcolari sunt pregătiţi sufleteşte să înveţe de la adulţi
• Părinţii trebuie în continuare să fie un refugiu pentru copil, să îi ofere siguranţă

Imaginea de sine a copiilor şcolari poartă din ce în ce mai mult amprenta recunoaşterii lor sociale. Un rol important îi revene în acest sens feedback-ului învăţătoarei, precum şi a propriilor capacităţi.

Copilăria târzie (9-12 ani)

• Copiii fac eforturi să se poziţioneze în grupă
• Controlul (de ex. determinarea momentului de începere a unei activităţi) şi confirmarea proprie (de ex. capacitatea de a înţelege singur ceva) întăresc conceptul de sine

Copilul şcolar are nevoie pentru o imagine bună de sine de aprecierile adulţilor şi ale celor de vârsta sa (peer group). Trebuiesc lăudate atât eforturile sale (copilul ca persoană) cât şi rezultatele sale (copilul ca factor de randament). Astfel el va putea atinge siguranţa de a reuşi cu cunoştinţele şi capacităţile sale în lumea aceasta.

Modalităţi de a îmbunătăţi calitatea timpului petrecut cu copilul:

• „Te iubesc, pentru că exişti!”; formă de acceptare de care avem nevoie în orice moment al vieţii, de la cel puţin o persoană
• dragostea necondiţionată şi stima faţă de copil pot duce la întărirea eu-lui
• calitatea timpului se defineşte prin: exclusivitate (de ex. concentrarea exclusivă asupra copilului) şi atenţia nelimitată (de ex. a asculta copilul concentrat şi activ)
• interesul activ pentru interesele şi proiectele sale
• ajutorul acordat copilului pentru a-şi formula şi planifica ţelurile
• a construi împreună aşteptări
• tergiversarea răsplatei

Concluzie:

Un important motiv care se impregnează foarte de timpuriu este credinţa de-a fi o persoană valoroasă, ce merită a fi iubită, sau invers, de a fi o persoană fără valoare, ce nu merită a fi iubită. Părinţii, profesorii sau terapeuţii pot influenţa această credinţă despre sine la copii şi îi pot da o direcţie pozitivă.

 

Sibiu 2011

Congresul Asociaţiei pentru Studii Calitative şi Interculturale în Psihologie

În deschidere s-au prezentat câteva rezultate ale studiului Britanic „Framingham Heart Study”, în legătură cu predictorii longevităţii şi s-au oferit câteva explicaţii în legătură cu aceşti predictori.

„Framingham Heart Study” este un studiu longitudinal, început în 1848 şi finalizat în 2003,realizat pe un lot de 5209 de bărbaţi şi femei, cu vârste cuprinse între 30 şi 62 ani şi a permis stabilirea unor relaţii cauzale între sănătate şi anumite caracteristici umane ( trăsături de personalitate, caracteriale, atitudinale, activităţi, etc.

Astfel, predictorul care corelează cel mai bine cu longevitatea este conştiinciozitatea. O explicaţie a acestui rezultat este că aceste persoane sunt conştiincioase în a se controla, a se trata, a avea grija de sănătate.

Nu influenţează pozitiv longevitatea:

• sociabilitatea, o explicaţie este ca persoanele sociabile îşi aleg meserii care reduc durata de viaţă
• optimismul, predictor bun pe perioade scurte, „persoanele optimiste ajung sa se trateze cu optimism”.
• succesul profesional, orientarea excesivă înspre carieră duce la nerespectarea regimului de viaţă. Un banc exemplifică rezultatul: un cuplu se prezintă la un avocat pentru divorţ pe motivul de potrivire de caracter. Avocatul uimit rectifică, poate nepotrivire de caracter. Nu, spune clientul, eu sunt nervos/ea nervoasă, eu sunt comod/ea comodă, etc.
• sportul are rezultate pe termen scurt. Relaţia pozitiva a rezultatelor pe termen lung este o consecinţă a faptului ca persoanele sănătoase aleg să facă mai mult sport, cele slabe, bolnăvicioase, mai puţin.