Criteriile ele diagnostic
A. Comportament motor repetitiv, aparent direcţionat şi nonfunctional (ex. strângerea sau fluturatul mâinilor, legănarea corpului, lovitul cu capul, apucarea obiectelor cu gura, muşcăturile autoprovocate, pişcarea tegumentelor sau a orificiilor corpului, lovirea propriului corp).
B. Comportamentul interferează considerabil cu activităţile normale ori duce ia vătămări corporale autoprovocate care necesită tratament medica! (sau ar duce la o vătămare, dacă nu s-au luat măsuri preventive).
G. Dacă este prezentă retardarea mentală, comportamentul stereotip sau autovulnerant este de suficient de sever pentru a deveni ţinta tratamentului.
D. Comportamentul nu este explicat mai bine de o cbrnpulsie (ca în tulburarea obsesiv-compuisivă), de un tic, de o stereotipie, care este parte a unei tulburări de dezvoltare pervasivă , ori de smulgerea părului (ca în tricotilomanie).
E. Comportamentul nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe ori unei condiţii medicale generale.
F. Comportamentul persistă 4 săptămâni sau mai mult.
Comportamentele autovulnerante survin la indivizi de orice etate. Există unele indicii că lovitul cu capul este mai frecvent la bărbaţi (în proporţie de aproximativ 3:1), iar muşcătura autoprovocată este mai frecventă la femei.
Debutul poate urma unui eveniment stresant. Mişcările stereotipe ating adesea apogeul în adolescenţă şi apoi diminua progresiv însă, mai ales la indivizii cu retardare mentală severă sau profundă, mişcările stereotipe pot persista ani de zile
Sorry, the comment form is closed at this time.