Tulburarea reactivă de ataşament a perioadei de sugar sau a micii copilării

Criteriile de diagnostic

A. Relaţionare socială marcat perturbată şi inadecvată evolutiv în cele mai multe contexte, începând înainte de etatea de 5 ani, manifestată, fie prin (1), fie prin (2):

(1) incapacitate persistentă de a iniţia sau de a răspunde într-o manieră adecvată evolutiv la cele mai multe interacţiuni sociale, manifestată prin răspunsuri excesiv de inhibate, hipervigilente ori extrem de ambivalenţe şi contradictorii (ex. copilul poate răspunde infirmierilor prinţr-o mixtură de apropiere, evitare şi rezistenţă la consolare, ori poate manifesta,o vigilenţă rece);

(2) ataşamtente difuze manifestate prin sociabilitate indiscriminativă cu incapacitate marcată de a manifesta ataşarnente selective adecvate (de ex., familiaritate excesivă cu rudele străine sau lipsă de selectivitate în alegerea persoanelor de ataşament).

B. Perturbarea de la criteriul A nueste explicată exclusiv prin întârziere în dezvoltare (ca în retardarea mentală) si nu satisface criteriile pentru o tulburare de dezvoltare pervasivă.

C. îngrijire patogenică evidenţiată prin cel puţin unul din următoarele:

(1) desconsiderare persistentă a necesităţilor emoţionale fundamentale ale copilului pentru consolare, stimulare.şi afecţiune;

(2) desconsiderare persistentă a necesităţilor corporale fundamentale ale copilului;

(3) schimbări repetate ale îngrijitorului principal care previn formarea de ataşamente stabile (de ex., schimbarea frecventă de cămin).

D. Există prezumţia că îngrijirea de la criteriul C este responsabilă de comportamentul perturbat de la criteriul A (de ex., perturbările de la criteriul A sunt consecinţa îngrijirii patogenice de la criteriul C).

Tip inhibat, perturbarea predominantă este incapacitatea persistentă de a iniţia şi de a răspunde la cele mai multe interacţiuni sociale într-un mod corespunzător evolutiv.

Tip dezinhibat,  perturbarea care predomina în relaţionarea socială o constituie sociabilitatea indiscriminativă ori lipsa de selectivitate în alegerea persoanelor de ataşament.

Evoluţie

Debutul tulburării reactive de ataşament are loc deregulă în primii câţiva ani de viaţă şi, prin definiţie, începe înainte de etatea de 5. ani. Evoluţia pare a varia în funcţie de factori individuali aparţinând copilului şi infirmierilor, severitatea şi durata deprivării psihosociale asociate şi natura intervenţiei. O ameliorare sau remisiune considerabilă poate surveni, dacă este oferită o, ambianţă suportivă adecvată. Altfel, tulburarea urmează o evoluţie continuă. Sociabilitatea indiscriminativă poate persista chiar după ce copilul a dezvoltat ataşamente selective.