Tulburările diagnosticate pentru prima dată în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescenţă

Tulburările specifice sunt dislexia, discalculia, disgrafia

Dislexia (Tulburarea Cititului)

Criterii de diagnostic:

1. Performanţa în lexie, măsurată prin teste standardizate de corectitudine şi înţelegere a lecturii, administrate individual, este substanţial sub cea expectată dată fiind etatea cronologică a persoanei, inteligenţa măsurată şi educaţia corespunzătoare etăţii.
2. Perturbarea de la criteriul A interferează semnificativ cu performanţa şcolară sau cu activităţile vieţii cotidiene care necesită aptitudini lexice.
3. Dacă este prezent un deficit senzorial, dificultăţile de lexie sunt în exces faţă de cele asociate de regulă cu acesta.

Perturbarea lexiei interferează semnificativ cu performanţa şcolară sau cu activităţile vieţii cotidiene care necesită aptitudini lexice. La indivizii cu tulburarea cititului, lectura orală se caracterizează prin distorsiuni, substituiri sau omisiuni, iar atât cititul cu voce tare, cât şi cititul în gând sunt caracterizate prin lentoare si erori în comprehensiune.

Deşi simptome ale dificultăţii lexice (incapacitatea de a distinge literele comune, sau de a asocia fonemele comune cu simbolurile literale) pot surveni încă din primul an de grădiniţă, dislexia este rar diagnosticată înainte de terminarea grădiniţei sau de începutul clasei a întâia. Cu identificare şi intervenţie precoce, prognosticul este bun într-un procent semnificativ de cazuri. Dislexia poate persista în viaţa adultă.

 Discalculia (Tulburarea de Calcul)

Criterii de diagnostic:

1. Capacitatea de calcul aritmetic, măsurată prin teste standardizate, este substanţial sub cea expectată, dată fiind etatea cronologică a persoanei, inteligenţa măsurată şi educaţia corespunzătoare etăţii,
2. Perturbarea de la criteriul A, interferează semnificativ cu performanţa şcolară sau cu activităţile vieţii cotidiene care necesită aptitudini matematice.
3. Dacă este prezent un deficit senzorial, dificultăţile în aptitudinea matematică sunt în exces în raport cu cele asociate de regulă cu acesta.

Un număr de alte aptitudini diferite poate fi deteriorat în discalculie, incluzând aptitudinile „lingvistice” (înţelegerea sau denumirea termenilor, operaţiilor sau conceptelor matematice şi decodarea problemelor scrise în simboluri matematice), aptitudinile „perceptive” (recunoaşterea sau citirea simbolurilor numerice ori a semnelor aritmetice şi adunarea obiectelor în grupe), aptitudinile „prosexice” (copierea corectă a numerelor sau cifrelor, ţinerea minte pentru a fi adunate a numerelor de „reportat” şi observarea semnelor operaţionale) şi aptitudinile „matematice” (urmărirea secvenţelor procedeelor matematice, numărarea obiectelor, învăţarea tablei înmulţirii). Se estimează că 1% dintre copii1 de etate şcolară au discalculie.

Deşi simptomele de dificultate în calcul pot apare de la grădiniţă sau din clasa I-a, discalculia este rar diagnosticată înainte de finele clasei a I-a, ea devine de regulă evidentă în cursul clasei a II-a – a III-a. Când discalculia este asociată cu un QI înalt, copilul poate fi capabil să funcţioneze la, nivelul clasei, în primele clase, iar discalculia să nu devină evidentă până în clasa a V-a sau chiar mai târziu.

 Disgrafia (Tulburarea Expresiei Grafice)

Criterii de diagnostic:

1. Aptitudinile grafice, măsurate prin teste standardizate administrate individual (sau evaluările funcţionale ale aptitudinilor grafice), sunt substanţial sub cele expectate, dată fiind etatea cronologică a persoanei şi educaţia corespunzătoare etăţii.
2. Perturbarea de ia criteriu! A interferează semnificativ cu performanţa şcolară sau cu activităţile vieţii cotidiene care necesită compunerea de texte scrise (de ex. propoziţiuni sau paragrafe organizate, scrise corect gramatical).
3. Dacă este prezent un deficit senzorial, dificultăţile în aptitudinile grafice sunt în exces în raport cu cele asociate de regulă cu acesta.

Există o combinaţie de dificultăţi în capacitatea individului de a compune texte scrise, evidenţiată prin erori gramaticale sau de punctuaţie în cadrul propoziţiunilor, organizare defectuoasă a paragrafelor, erori multiple de ortografie şi scris extrem de urât.

Disgrafia este întâlnită frecvent în combinaţie cu dislexia şi discalculia.

Deşi dificultatea grafică (scrisul extrem de urât, incapacitatea de a copia, incapacitatea de a-şi aminti secvenţele de litere în cuvintele comune) poate apare din clasa I-a, disgrafia este rar diagnosticată înainte de finele clasei a I-a, deoarece până ia această dată în cele mai multe şcoli nu s-a făcut suficientă instruire oficială în legătură cu scrisul .