Tulburările de dezvoltare pervasivă

Caracterizate prin deficite severe şi deteriorare pervasivă în multiple domenii ale dezvoltării. Acestea includ deteriorarea în interacţiunea socială reciprocă, deteriorarea în comunicare şi prezenţa de comportamente, preocupări şi activităţi stereotipe. Tulburările specifice incluse în această secţiune sunt tulburarea autistă, tulburarea Rett, tulburarea dezintegrativă a copilăriei, tulburarea Asperger şi tulburarea de dezvoltare pervasivă fără altă specificaţie.

Tulburarea Autistă

Criterii de diagnostic:

1. Un total de şase (sau mai mulţi) itemi de la (1), (2) şi (3), cu cel puţin doi itemi de Ia (1) şi câte unul de ia (2) şi (3);
   1. deteriorare calitativă în interacţiunea socială, manifestată prin cel puţin două din următoarele:
      1. deteriorare marcată în uzul a multiple comportamente nonverbale, cum ar fi privitul în faţă, expresia facială, posturile corpului şi gesturile, pentru reglarea interacţiunii sociale;
      2. incapacitatea de a promova relaţii cu egalii, corespunzătoare nivelului de dezvoltare;
      3. lipsa căutării spontane de a împărtăşi bucuria, interesele sau realizările cu alţi oameni (de ex., prin lipsa de a arăta, de a aduce ori de an specifica obiectele de interes);
      4. lipsa de reciprocitate emoţională sau socială;
   2. deteriorări calitative în comunicare, manifestate prin cel puţin unul din următoarele:
      1. întârziere sau lipsă totală a dezvoltării limbajului vorbit (neînsoţită de o încercare de a o compensa prin moduri alternative de comunicare, cum ar fi gestica sau mimica);
      2. la indivizii cu limbaj adecvat, deteriorarea semnificativă în capacitatea de a iniţia sau susţine o conversaţie cu alţii;
      3. uz repetitiv şi stereotip de limbaj ori un limbaj vag;
      4. lipsa unui joc spontan şi variat „de-a…” ori a unui joc imitativ social corespunzător nivelului de dezvoltare;
   3. patternuri stereotipe şi repetitive restrânse de comportament, preocupări şi activităţi, manifestate printr-unul din următoarele:
      1. preocupare circumscrisă la unul sau mai multe patternuri restrânse şi stereotipe de interese, care este anormală, fie ca intensitate, fie ca focalizare;
      2. aderenţă inflexibilă evidentă de anumite rutine sau ritualuri
      3. nonfuncţionale;
      4. manierisme motorii stereotipe şi repetitive (de ex. fluturatul sau răsucitul degetelor sau mâinilor ori mişcări complexe ale întregului corp);
      5. preocupare persistentă pentru părţi ale obiectelor.
2. întârzieri sau funcţionare anormală în cel puţin unul din următoarele domenii, cu debut înainte de etatea de 3 ani: (1) interacţiune socială, (2) limbaj, aşa cum este utilizat în comunicarea socială, ori (3) joc imaginativ sau simbolic.
3. Perturbarea nu este explicată mai bine de tulburarea Rett sau de tulburarea dezintegrativă a copilăriei.

Prin definiţie, debutul tulburării autiste survine înainte de etatea de 3 ani. In unele cazuri, părinţii afirmă că au fost alarmaţi de copii încă de ia naştere sau scurt timp după aceea, din cauza lipsei de interes a copilului pentru interacţiunea socială.

Manifestările tulburării în perioada de sugar sunt mai subtile şi mai dificil de definit decât cele sesizate după etatea de 2 ani, într-un număr redus de cazuri, copilul este descris a se fi dezvoltat normal în primul an de viaţă (sau chiar în primii 2 ani). Tulburarea autistă are o evoluţie continuă. La copiii de etate şcolară şi la adolescenţi, sunt frecvente câştiguri în dezvoltare in unele domenii (de ex. creşterea interesului pentru activitatea socială, pe măsură ce copilul ajunge la etatea şcolară ). Unii indivizi se deteriorează comportamental în cursul adolescenţei, pe cînd alţii se ameliorează. Aptitudinile lingvistice (de ex. prezenţa limbajului comunicativ) şi nivelul intelectual general sunt cei mai importanţi factori în raport cu prognosticul final Studiile sugerează că numai un mic procentaj de indivizi cu tulburarea ajung să trăiască şi să muncească independent ca adulţi. In aproape o treime din cazuri este posibil un anumit grad de independenţă parţială. Adulţii cu tulburare autistă cu cel mai înalt nivel de funcţionare continuă de regulă să prezinte probleme în interacţiunea socială şi în comunicare, împreună cu o restrângere marcată a preocupărilor şi activităţilor.